DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. (Livr.) Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din fr. désolant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZOLÁNT, -Ă adj. Care întristează; jalnic; dezolator. [Cf. fr. désolant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZOLÁNT, -Ă adj. care dezolează; jalnic; deprimant. (< fr. désolant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezolant ≠ îmbucurător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezolánt adj. m., pl. dezolánți; f. sg. dezolántă, pl. dezolánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezolează; în stare să dezoleze; deprimant. /<fr. désolant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink