DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; situație umilitoare. /<fr. déshonneur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezonoare ≠ onoare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink