Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dezuni (verb tranzitiv) , dezunire (substantiv feminin)   
DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, despărțire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăj-bire, litigiu, neînțelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezuníre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se dezuni ≠ a (se) uni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)