Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZVĂȚ s. v. dezbărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezvăț ≠ învăț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezvăț s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEZVĂȚÁ, dezvắț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZVĂȚÁ dezvăț tranz. A face să se dezvețe. /dez- + a învăța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZVĂȚÁ mă dezvăț intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezobișnui. ~ să citească. /dez- + a învăța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZVẮȚ n. Pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obișnuință; dezobișnuință. /v. a dezvăța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZVĂȚÁ vb. v. dezbăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) dezvăța ≠ a (se) învăța, a (se) obișnui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A dezvăța ≠ a deprinde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se dezvăța ≠ a se deprinde
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezvățá vb., ind. prez. 1 sg. dezvăț, 3 sg. și pl. dezváță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink