Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deșerta (verb tranzitiv) , deșertat (adjectiv)   
DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘERTÁT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘERTÁT s. v. descărcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deșertát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȘERTA deșért tranz. pop. (recipiente, spații etc.) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deșert
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEȘERTÁ mă deșért intranz. pop. 1) A deveni deșert; a se goli. 2) (despre ființe) A evacua f******e sau u***a din organism; a se goli. /Din deșert
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘERTÁ vb. v. descărca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A deșerta ≠ a umple
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșertá vb., ind. prez. 1 sg. deșért, 3 sg. și pl. deșártă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșárte; ger. deșertând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)