Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat. – Var.: deșelat, -ă adj.] – V. deșeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘEUÁT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Des1 + [în]șeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘEUÁ vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A deșeua ≠ a înșeua
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșeuá (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuéz, 3 sg. și pl. deșeueáză, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeuéze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink