Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEȘOSÁRE, deșosări, s. f. Acțiunea de a (se) deșosa. – V. deșosa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘOSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deșosa și rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieților în urma înghețării și dezghețării repetate a solului; descălțare. [< deșosa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
deșosáre s. f., g.-d. art. deșosării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEȘOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deșosá vb., ind. prez. 3 sg. deșoseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink