DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ♦ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deșteptătór adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȘTEPTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care deșteaptă; care trezește din somn. /a deștepta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘTEPTĂTÓR2 ~oáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink