Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEȘURUBÁT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A deșuruba ≠ a înșuruba
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșurubá vb., ind. prez. 1 sg. deșurubéz, 3 sg. și pl. deșurubeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink