DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; d*****c. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. D*****c, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. d*****c, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, d*****c, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefis-tofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIABÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; d*****c; demonic. Putere ~că. 2) Care vădește răutate și viclenie; mefistofelic. Invenție ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIABÓLIC2 adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink