DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
diácon s. m. (sil. dia-), pl. diáconi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÁCON ~i m. Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Sil. di-a-] /<sl. dijakonu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink