DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
diacónic s. n. (sil. di-a-), pl. diacónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink