Dex diafragma

DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

DIAFRAGMÁ vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].

DIAFRAGMÁ vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)

diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. și pl. diafragmeáză

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin v********e ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRÁGMĂ ~e f. 1) Mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin v******e. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin v********e sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].

DIAFRÁGMĂ s. f. 1. mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin v********e sale. 3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

DIAFRÁGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)

diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme