DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIAGENÉZĂ f. Totalitate a proceselor de transformare a sedimentelor în roci sedimentare. [Sil. di-a-] /<fr. diagenése
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIAGENÉZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diagenéză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diagenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink