DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIAGNÓSTIC s.n. 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă; diagnoză. ♦ (Fig.) Previziune, ipoteză trasă din anumite semne. 2. (Cib.) Metodă de depistare și eventual de corijare fie a erorilor într-un program, fie efectul slăbiciunilor în circuitul unui ordinator. [Pl. -ce, -curi. / < fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIAGNÓSTIC s. n. 1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză. 2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne. (< fr. diagnostic, gr. diagnostikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIAGNÓSTIC s. (MED.) diagnoză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diagnóstic s. n. (sil. di-a-; mf. -gnos-), pl. diagnóstice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIAGNÓSTIC ~ce n. med. Identificare a unei boli după simptome sau după rezultatele examenului de laborator; diagnoză. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink