DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIAPÍR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it. diapiro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diapír s. n. (sil. di-a-), pl. diapíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink