DIÁSPORA s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIÁSPORA s. f. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene. ◊ (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități. (< fr., gr. diaspora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diáspora s. f. (sil. di-a-; mf. -spo-), g.-d. art. diásporei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÁSPORĂ f. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. Diaspora românească din Canada. [Sil. di-as-] /<fr. diaspora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink