Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
DIBUÍRE, dibuiri, s. f. Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – V. dibui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIBUÍRE s. v. bâjbâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DIBUÍRE s. v. tatonare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dibuíre s. f., g.-d. art. dibuírii; pl. dibuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. și intranz. A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. și dibuiesc] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIBUÍ ~iésc 1. intranz. 1) A merge șovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruință. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIBUÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, intui, înțelege, sesiza, tatona.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DIBUÍ vb. v. bâjbâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dibuí vb., ind. prez. 1 sg. díbui/dibuiésc, 3 sg. díbuie/dibuiéște, imperf. 3 sg. dibuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. díbuie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române