DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dictafón s. n., pl. dictafoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DICTAFÓN ~oáne n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink