DICTATÓR, dictatori, s. m. 1. (În Roma antică) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate, ales de senat, în vreme de război, de răscoale etc., pe o perioadă de șase luni. 2. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate. ♦ Fig. Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința. – Din fr. dictateur, lat. dictator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DICTATÓR s.m. 1. Magistrat suprem în vechea Romă, ales de senat pe termen de șase luni și învestit cu putere absolută în vreme de război. 2. Conducător de stat cu puteri discreționare. ♦ (Fig.) Om cu purtări autoritare. [Acc. și dictátor. / < lat. dictator, cf. fr. dictateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DICTATÓR s. m. 1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de șase luni și investit cu putere absolută în vreme de război. 2. conducător de stat cu puteri discreționare. ◊ (fig.) om cu purtări autoritare. (< fr. dictateur, lat. dictator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dictatór s. m., pl. dictatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DICTATÓR ~i m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut și autoritar; despot; potentat; tiran. 2) fig. Persoană care exercită o activitate tiranică; tiran; satrap; despot. 3) (în Imperiul Roman) Conducător de armată ales de senat și învestit cu puteri nelimitate pentru un anumit timp (în cazuri excepționale). /<fr. dictateur, lat. dictator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink