DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s. f. 1. Adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Din fr. didactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIDÁCTIC, -Ă adj. De învățământ, referitor la învățământ. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățământ. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ. ◊ destinat instruirii. ♦ literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Menit să instruiască. Operă didactică. – Fr. didactique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
DIDÁCTIC adj. 1. v. școlar. 2. v. pedagogic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIDÁCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învățământ; încadrat în procesul de instruire și educație. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care își asumă în mod pretențios dreptul de a da învățăminte; cu pretenții de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink