DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIDAHÍE s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink