DIÉDRU, diedre, s. n. Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane. ◊ (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. dièdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIÉDRU s.n. Figură geometrică formată de două planuri care se intersectează după o dreaptă. ◊ (adj.) Unghi diedru = unghi care se formează prin intersectarea a două planuri. [Pron. di-e-. / < fr. dièdre, cf. gr. dis – doi, hedra – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIÉDRU s. n. figură geometrică din două semiplane limitate de aceeași dreaptă, de intersecție. ♦ (adj.) unghi ~ = unghi care se formează prin intersectarea a două plane. (< fr. dièdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diédru s. n. (sil. di-e-dru), art. diédrul; pl. diédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÉDRU ~e n. Figură geometrică formată în spațiu de două planuri care încep de la linia lor de intersecție. [Sil. di-e-] /<fr. diedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink