DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIELÉCTRIC s., adj. v. izolant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dieléctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dieléctrici; f. sg. dieléctrică, pl. dieléctrice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIELÉCTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre substanțe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăți de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink