DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIFTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. [Cf. fr. diphtérique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; f. sg. diftérică, pl. diftérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIFTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de difterie; propriu difteriei. Infecție ~că. 3) și substantival Care suferă de difterie; bolnav de difterie. /<fr. diphteérique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink