DIGÁMMA s. f. invar. Semivocală cu valoare de u consonantic, componentă a unor diftongi, triftongi etc. [Acc. și: dígama] – Din fr. digamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIGÁMMA s.f. Numele celei de-a șasea litere a vechiului alfabet grec. [< fr., gr. digamma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink