DIJMUITÓR, dijmuitori, s. m. Dijmar. [Pr.: -mu-i-] – Dijmui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIJMUITÓR s. (IST.) dijmar. (~ul strângea dijma.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dijmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. dijmuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink