DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DILETÁNT, -Ă s.m. și f. Amator (pasionat) de artă, de știință, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delectează].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DILETÁNT s., adj. v. amator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Diletant ≠ profesionist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
diletánt s. m., pl. diletánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DILETÁNT ~ți m. Persoană care se ocupă cu ceva (artă, știință, tehnică) numai din plăcere, fără a poseda cunoștințe profesionale corespunzătoare. /<fr. dilettante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink