DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din tc. dimi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIMÍE, dimii, s. f. (Reg.) 1. Țesătură țărănească de lână (de culoare albă), din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba1. 2. (Rar) Pantaloni țărănești strâmți; cioareci. – Tc. dimi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
DIMÍE s. v. aba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dimíe s. f., art. dimía, g.-d. art. dimíei; pl. dimíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIMÍE ~i f. înv. 1) Țesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine; aba; pănură. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink