DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DINASTÍE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DINASTÍE s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capețiană.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DINASTÍE ~i f. 1) Familie de suverani (regi, împărați), ai cărei reprezentanți se succed consecutiv la cârma țării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mușatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink