DIÓDĂ, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistență mică față de un sens de trecere a curentului electric și foarte mare față de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Diodă tunel = diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referință în stabilizatoarele de tensiune și de curent. Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIÓDĂ s.f. Tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent în timpul funcționării. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIÓDĂ s. f. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent. (< fr. diode)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diódă (element al unui circuit electronic) s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. diódei; pl. dióde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÓDĂ ~e f. Tub electronic cu doi electrozi, folosit în radiotehnică, energetică, electronică etc. [Sil. di-o-] /<fr. diode
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink