DIÓPTRICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracție a luminii. /<fr. dioptrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
dióptrică s. f. (sil. di-op-), g.-d. art. dióptricíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIÓPTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dioptrică; propriu dioptricii. [Sil. di-op-] /<fr. dioptrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIÓPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dióptric adj. m. (sil. di-op-), pl. dióptrici; f. sg. dióptrică, pl. dióptrice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink