DIPLOMÁT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatie2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIPLOMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIPLOMÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care lucrează în diplomație. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, șiret, viclean. [< fr. diplomate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIPLOMÁT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIPLOMÁT2, -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diplomát adj. m.(persoană cu diplomă, din diplomație, abilă), s. m. (sil. -plo-), pl. diplomáți; f. sg. diplomátă, pl. diplomáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
diplomát (prăjitură) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIPLOMÁT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a obținut o diplomă. /<fr. diplôme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIPLOMÁT2 ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care știe să găsească soluții ingenioase pentru a-și atinge scopul în diferite situații. /<fr. diplomate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIPLOMÁT3 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană oficială care reprezintă un stat în relațiile cu alte state. /<fr. diplomate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink