DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIPÓL s.m. (Fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. [Cf. germ. Dipol, fr. dipôle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. (< fr. dipôle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIPÓL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dipól s. m., pl. dipóli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIPÓL ~i m. 1) Circuit electric cu două borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Antenă de emisie sau de recepție. /<germ. Dipol, fr. dipôle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink