DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIRECTÍV adj. (FIZ.) direcțional. (Raze ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
directív adj. m., pl. directívi; f. sg. directívă, pl. directíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink