DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRECTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unui izvor de radiații de a emite într-un unghi cât mai mic față de direcția de emisiune. [Cf. fr. directivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRECTIVITÁTE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
directivitáte s. f., g.-d. art. directivității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink