DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRIGENȚÍE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, dată în seama unui profesor. [Gen. -iei. / < diriginte + -ie, cf. it. dirigenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRIGENȚÍE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dirigențíe s. f., art. dirigențía, g.-d. art. dirigențíei; pl. dirigențíi, art. dirigențíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIRIGENȚÍE ~i f. 1) Funcția de diriginte. 2) Durata acestei funcții. [Art. dirigenția; G.-D. dirigenției; Sil. -ți-e] /diriginte + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink