DISARTRÍE, disartrii, s. f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. – Din fr. dysarthrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISARTRÍE s. f. tulburare de limbaj constând din articularea defectuoasă a cuvintelor. (< fr. dysarthrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disartríe s. f. (sil. mf. dis-), art. disartría, g.-d. art. disartríei; pl. disartríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink