DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al o***i sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discánt s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink