DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCERNĂMÂNT n. Facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simț. /<fr. discernement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCERNĂMẤNT s. n. facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr. discernement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discernământ s. n., pl. discernămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink