Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: disciplina (verb tranzitiv) , disciplinat (adjectiv)   
DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCIPLINÁT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Disciplinat ≠ nedisciplinat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)