DISCÓRDIE, discordii, s. f. Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; dușmănie. – Din lat., it. discordia. Cf. fr. discorde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. ◊ Mărul discordiei = subiect de ceartă. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCÓRDIE s. f. dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. (< lat., it. discordia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCÓRDIE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Discordie ≠ armonie, concordie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
discórdie (discórdii), s. f. – Neînțelegere; ceartă; vrajbă. Lat. discordia (sec. XIX). – Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordanță, s. f., din fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.; dezacord, s. n., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
discórdie s. f. (sil. -di-e), art. discórdia (sil. -di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. discórdii, art. discórdiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCÓRDIE ~i f. Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare. [Art. discordia; G.-D. discordiei; Sil. -di-e] /<lat., it. discordia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink