DISCRAZÍE, discrazii, s. f. Stare generală morbidă care nu are o cauză bine definită. – Din fr. dyscrasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discrazíe s. f., art. discrazía, g.-d. art. discrazíei, pl. discrazíi, art. discrazíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink