DISCRIMINÁNT, -Ă, discriminanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Discriminatoriu. 2. S. m. Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. – Din fr. discriminant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCRIMINÁNT, -Ă adj. (Mat.) Care face o separație între doi termeni. // s.m. Relație între coeficienții unei ecuații de gradul al doilea care indică dacă aceasta posedă două rădăcini distincte, o rădăcină dublă sau nu admite nici o rădăcină; realizant. [Cf. lat. discriminans, it. discriminante, fr. discriminant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCRIMINÁNT, -Ă I. adj. care separă, face deosebire. II. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant. (< fr. discriminant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCRIMINÁNT s. (MAT.) realizant. (~ într-o ecuație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
discriminánt adj. m., s. m., pl. discriminánți; f. sg. discriminántă, pl. discriminánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCRIMINÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care discriminează; în stare să separe, să diferențieze. /<fr. discriminant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCRIMINÁNT2 ~ți m. mat. Expresie a coeficienților unei ecuații de gradul al doilea care indică existența și natura radicalului. /<fr. discriminant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink