DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCUITÓR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [< disc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCUITÓR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discuitór s. n. (sil. -cu-i-), pl. discuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink