Dex diseminare

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ◊ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ◊ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.

DISEMINÁRE s.f. Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina].

DISEMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina)

DISEMINÁRE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.

disemináre s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări

DISEMINÁ, diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi. – Din diseminare (derivat regresiv).

DISEMINÁRE ~ări f. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination

DISEMINÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia încoace și încolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disséminer, lat. disseminare].

DISEMINÁ vb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare)

DISEMINÁ vb. v. împrăștia, propaga, răspândi.

diseminá vb., ind. prez. 1 sg. diseminéz, 3 sg. și pl. disemineáză