DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISENSIÚNE s.f. Discordie, neînțelegere, ceartă (cauzată de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.); dezacord. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dissension, lat. dissensio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISENSIÚNE s. f. discordie, neînțelegere cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc.; dezacord. (< fr. dissension, lat. dissensio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISENSIÚNE s. v. neînțelegere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Disensiune ≠ acord, înțelegere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. disensiúnii; pl. disensiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISENSIÚNE ~i f. Neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese sau păreri între două sau mai multe persoane; diferend; dezacord. [Art. disensiunea; G.-D. disensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dissension, lat. dissensio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink