DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISJUNCTÓR ~oáre n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conjunctór-disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoáre-disjunctoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink