DISLOCATÓR s. n. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc. (< disloca + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dislocatór s. n., pl. dislocatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink