Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DISLOCÁȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISLOCÁȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dislocáție s. f. (sil. -ți-e), art. dislocáția (sil. -ți-a), g.-d. art. dislocáției; pl. dislocáții, art. dislocáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)